Drumul de la pasiune la profesie

Când aud o melodie mereu îmi amintesc de o seară. O anume seară…Nu e o piesă românească, dar aceasta se cânta în pregătirile dinaintea spectacolului pe care îl aşteptam. Era o piesă la modă şi mi-a rămas în minte mult timp. Şi acum după ani buni, când o aud îmi trece prin minte seara aceea chiar dacă n-a fost cea mai spectaculoasă întâlnire, chiar dacă n-am nici măcar o poză de atunci. Era un spectacol la Galaţi cu Adrian Enache, primul din viaţa mea pe care îl vedeam cu el. Până atunci urmărisem doar apariţiile lui la televizor, radio. Decupam revistele şi ziarele în care apărea cea mai mică ştire cu el. Le lipeam într-un dosar mare pe care îl păstrez şi astăzi cu sfinţenie. Ceream piese la radio şi la tv în speranţa că o să-l dea măcar un pic. În 1997 părinţii mei au decis, auzind un spot la un radio, să mergem să-l vedem live. Le plăcea şi lor de el dar mai presus de toate îmi ştiau mie pasiunea. Am mers o zi întreagă până la Galaţi iar seara avea loc spectacolul. Eram obosiţi de atâta drum dar ne-am dus direct la sală ca să prindem bilete. Ne-am rezervat apoi 2 camere la un hotel şi după ce am mâncat ceva în oraş am revenit la sala polivalentă unde avea loc festivalul. Era un festival unde Adrian Enache prezenta şi în final avea un recital. Piesa “I’ll be missing you” se cânta de zor până să înceapă spectacolul. Îmi intrase fără să vreau în minte şi o fredonam timp în care pândeam prin spatele scenei. Îl zărisem pentru câteva secunde pe Adrian şi tot speram să-l mai văd. Spectacolul îşi urma cursul firesc. Aveam şi flori pe care i le-am dat pe scenă deşi tremuram de emoţie. N-am apucat să scot prea multe cuvinte căci nu-mi venea niciunul. Eram bucuroasă că-i ştiam fiecare cântec şi-l cântam odată cu el din public. Nu eram foarte sigură că a înţeles că venisem special din oraşul meu ca să-l văd pentru că doar bâlbâisem ceva în cele câteva secunde de pe scenă. Spectacolul s-a încheiat cum era firesc în aplauzele mulţimii. Eu aplaudam cel mai tare, mi se înroşiseră mâinile şi încercam să mă fac văzută. Adrian ieşise din scenă şi ai mei mă încurajau să dau fuga în culise ca să-i cer un autograf. Era pe atunci visul meu! Am pus un picior pe scenă dar imediat l-am dat jos. M-am întors la părinţi şi la sora mea. Parcă mi-era teamă să nu deranjez, mi-era oarecum teamă să nu distrug frumuseţea luminii care-mi inundase sufletul. Aveam doar 17 ani şi vreo 3 de când îi eram fan. Am preferat atunci să rămân doar cu spectacolul acela chiar dacă în sinea mea regretam că nu mi-am completat visul cu un autograf şi o atingere. Mergeam în urma alor mei spre hotel şi mă gândeam la fiecare detaliu al serii. M-am întins pe pat şi am căzut într-o visare continuă. Nu le-am spus atunci pe loc, dar seara aceea mi-a confirmat un fapt pe care îl ştiam: am cei mai minunaţi părinţi! Fără ei probabil că nu l-aş fi cunoscut în anii următori pe Adrian Enache. Fără ei seara acea nu ar fi existat. Fără ei sutele de decupaje din ziare şi reviste nu ar fi fost adunate în albumele din biblioteca mea. Fără ei pasiunea mea nu şi-ar fi urmat cursul acesta pentru că numai ei mi-au lăsat libertatea să aleg dirijându-mă doar în direcţia cea bună. Şi pot să spun că pasiunea aceasta pentru el şi muzica românească m-au adus în domeniul acesta al presei pentru că aici am învăţat să leg cuvintele în aşa fel încât să iasă un text. Apoi, am deprins celelalte reguli ale meseriei… Dar a contat începutul! Am descoperit ce-mi place să fac….

Autor: Ioana Matfeev, 3 octombrie 2009

Nu uitaţi, prieteni, dacă şi voi deţineţi poveşti care v-au marcat viaţa în legătură cu artiştii vostri preferaţi scrieţi-ne la topromanesc2009@gmail.com şi ele vor fi publicate negreşit pe blogul celui mai longeviv clasament de muzică românească din ţară. Top Românesc -pentru prieteni!

Multumiri participantilor la proiectul “Banca de alimente”

“În tinereţe ne străduim să ne facem un nume

La maturitate trebuie să folosim “numele” spre binele altora”

Margareta Pâslaru

Şi pe aceasta cale, le mulţumesc voluntarilor Crucii Roşii din tara şi din Bucureşti, tinerilor fără de care “Banca de alimente” nu şi-ar fi putut deschide porţile. De asemenea, le sunt recunoscătoare sponsorilor, partenerilor Carrefour şi Mega Image, Silviu Secciu, Cosmina Frîncu, Nicolae Popescu, Delia Lica, Daniel Selve, Ramona Ioana Chirila, Dominic Bruynseels, care au răspuns chemării doamnei Mihaela Geoana, preşedinta Crucii Roşii Române. Calde mulţumiri şi Lianei Săndulescu, Iuliana Tudor, Allegretto, Răzvan Lucescu, Amalia şi Ilie Năstase , Nadia Comaneci, Ruxandra Săraru, Oana Pelea, Florin Piersic, Adrian Păunescu, Luminiţa Anghel, Horia Brenciu, Madalina Manole, Florin Chilian, Daniel Buzdugan, Ovidiu Komornik, Maria Ciobanu, Cristian Pomohaci, Mihaela Şerban, Vlad Miriţă, Liana Stanciu şi Mihai Georgescu-Bere gratis, Animal X,  Dr. Dan Enescu, Cristiana Copos, Lavinia Sandru, Venera Vasiliu, Camelia Sucu, Bianca Elena Constantin.

Andreea Bălan are un site nou!

În dorinţa de a fi mai aproape de fani, Andreea Bălan şi-a relansat siteul. Noua echipă a Andreei este formată din DvilsDesgin.ro şi PRul online Edi Enache care au lansat totodată şi paginile oficiale ale interpretei pe MySpace şi Youtube. Noua pagină a Andreei Bălan a fost creată pentru a pune capăt confuziilor create datorate nenumaratelor siteuri create în numele ei. Andreea promite că va fi activă în mediul online unde a constat că se cam mişcă totul astăzi. Pagina poate fi vizitată aici.

Sursă: www.muzica9.ro, 18 septembrie 2009

Tudor Chirilă îşi îndeamnă fanii spre muzica clasică

Tudor Chirilă, solistul trupei Vama, îşi îndeamnă fanii pe blogul personal să meargă la concertele care au loc în această perioadă în cadrul Festivalului “George Enescu”. “E un act de cultura absolut indispensabil în vartejul în care trăim. Sunt momente de o rară înălţare spirituală. Oricare dintre orchestre sau interpreţi fac parte din crema muzicii mondiale. Orice alegeâi, nu puteţi greşi, fie că e vorba de Ateneul Român sau Sala Palatului. E o călătorie în timp, spaţiu sau sufletul fiecăruia dintre noi. M-as bucura sa stiu ca îndemnul acesta va fi urmat de un număr cât mai mare de oameni”, se arată pe blogul solistului. Mai mult, Chirilă îi înseamnă chiar şi pe fanii care nu locuiesc în Bucureşti să dea curs chemării muzicii. “Dacă nu locuiţi în Bucureşti FACEŢI EFORTUL. Ar fi frumos să ştiu că ne leagă pe toţi prezenţa la un act cultural de talie mondială. Şi e atât de simplu. Trebuie doar să căutaţi biletele rămase. Auditie placuta!!!”. Ba chiar, Tudor Chirilă le face recomandrea celor care nu au bani de bilet să meargă în Piaţa Festivalului în parcarea  vis-a-vis de Hilton.

Sursă:  http://tudorchirila.blogspot.com, 12 septembrie 2009

Noi premii la concursul organizat de FanClubul Ovidiu Komornyik

Pentru a va inscrie la concurs, trebuie sa ne trimiteti prin e-mail:

1. -Cea mai frumoasa amintire cu si despre artistul Ovidiu Komornyik.
2. -Cum v-ati imagina o seara la un concert al lui Ovidiu Komornyik? Ce ati vorbi cu el, ce intrebari i-ati pune sau cum credeti ca ar decurge respectivul spectacol si cum ati reactiona voi?
3. -Ce v-a atras la muzica lui Ovidiu Komornyik?De ce va doriti premiile?

Asteptam prin e-mail amintirile voastre sau povestile pe care vi le imaginati.

Pentru a intra in concurs trebuie sa raspundeti doar la una dintre cele trei intrebari/cerinte.
Adresa noastra de contact este: ovidiomania@yahoo.com

Curaj!!Nu aveti ce pierde! Toti cei care ne vor scrie demonstrand ca sunt fani Ovidiu Komornyik vor primi cel putin un premiu din partea FanClubului artistului.

Premiile pe care il vom oferi sunt urmatoarele:

• doua albume “Best of Ovidiu Komornyik” care contin cele mai de succes 20 de piese ale artistului (“Te-am tradat”, “Esti mireasa vietii mele”, “Maria, Maria”, “Nu plange iubito”, “Cand vin acasa”…).
• postere – cu autograful lui Ovidiu Komornyik, care promoveaza cel mai recent album al sau “Iarta-ma, daca ti-e dor”
• postere care promoveaza albumul “Cand vin acasa” pentru toti cei care se vor inscrie la concurs
  
• carti postale - din sedinta foto pentru videoclipul filmat la piesa “Iarta-ma”, care a asigurat coloana sonora a serialului “Fiicele marinarului” difuzat de Antena 1.

Pentru mai multe informatii, vizitati www.ovidiukomornyikfanclub.blogspot.com

MEMBRII FanClubului Ovidiu Komornyik sau chiar familiile acestora nu pot participa la concurs!

Multumim din suflet lui Ovidiu Komornyik pentru frumoasa colaborare dintotdeauna !

Alexandra Ungureanu – videochat pe Apropo.ro

Alexandra Ungureanu vine miercuri (2 septembrie) de la ora 19.00 la videochat-ul Apropo.ro sa raspunda

intrebarilor tale…

Cantareata si-a lansat de curand o noua melodie solo, “I’m On Top Of The World”, dar nu a dezvaluit prea multe despre planurile ei pentru o cariera solo. E timpul sa afli incotro se indreapta Crush si daca Alexandra va alege un alt drum.

Vei putea discuta cu Alexandra despre cat de greu e sa-ti cladesti un nume/o imagine in showbiz-ul autohton, cum e sa faci muzica la standarde internationale (ne referim aici la colaborarea solistei cu Marquess) si ce single pregateste pentru aceasta toamna…

De asemenea, Alexandra a pregatit un moment special pentru fanii ei:  impreuna cu un chitarist din trupa Undercover, va interpreta o piesa acustica…

sursa: http://www.apropo.ro/fun/stiri/alexandra-ungureanu-fara-secrete-la-videochat-ul-apropo-ro-4826778

Concurs pentru fanii lui Ovidiu Komornyik

Fanii lui Ovidiu Komornyik sunt invitaţi la concurs. Pe blogul dedicat interpretului a fost lansată o provocare către toţi cei care îl admiră pe Ovidiu. Astfel, cei care vor să câştige un poster şi o carte poştală, ambele cu autograful lui Ovidiu Komornyik, trebuie să răspundă la o serie de întrebări care au în vedere pasiunea pentru acest artist. Detalii puteţi citi chiar pe acest blog http://ovidiukomornyikfanclub.blogspot.com/2009/08/fanclubul-ovidiu-komornyik-va-invita-la.html.

Sursă: http://ovidiukomornyikfanclub.blogspot.com, 27 august 2009

Descrie-l pe Adrian Enache şi …câştigă!

În 1990 se lansa la festivalul de Muzică Uşoară Mamaia. Obţinea atunci Premiul II, după mult regretata Laura Stoica, premiată cu locul I şi trofeul. De atunci au trecut 20 de ani, timp în care Adrian Enache s-a consacrat ca un show-man fiind cunoscut pentru explozia care devine pe scenă. Copil teribil al muzicii româneşti, vitamina, megastarul, nebunu’, “şmekermann-ul”, ştiurlubatic sunt doar câteva din apelativele cu care a fost descris în tot acest timp. Este un profesionist pentru că îşi selectează muzica şi ştie în permanenţă să se adapteze astfel încât muzica lui să prindă la toate categoriile de public. Nu există an în care tineri de 18-20 de ani să nu adere la organizaţia care îi poartă numele. Tineri şi mai puţin tineri, copii şi adulţi care au crescut cu muzica lui îl îndrăgesc şi recunosc că are un stil aparte care nu prea te lasă să stai deoparte atunci când îţi înşiră pe scenă hiturile mondiale sau cântecele lucrate de el. Este o vedetă a muzicii româneşti în termenul cel mai pozitiv cu putinţă. Este….şi aici e rolul vostru, prieteni, pentru că mai sunt doar câteva luni până în 2010 când Adrian Enache marchează 20 de ani de carieră.

Este o provocare pe care administratorii site-ului oficial al artistului Adrian Enache v-o lansează cu ocazia celor 20 de ani de carieră pe care el îi împlineşte.  Se anunţă premii, dar mai multe detalii găsiţi pe blogul interpretului http://blog.adrianenache.ro/2009/08/scrie-ne-descrierea-ta-pentru-adrian-enache/

Sursă: www.adrianenache.ro, 15 august 2009

Primul telefon…

Am avut un deja-vu intrând astăzi în sediul Poştei. Am deschis uşa de sticlă pe care, ţânc fiind, mi-am izbit năsucul pentru că, în zburdălnicia vârstei, nu am sesizat-o. Nu am ştiut atunci că uşa aceea avea să devină mai târziu o obişnuinţă, o clipă de preţ, poate chiar o obsesie. Am intrat în sediul unde pe vremuri se vindeau timbre şi cărţi poştale, acum nu se fac decât plăţile la telefon. Am înaintat, luând-o spre cabinele telefonice fără să am un scop anume! Ceva mă trimisese acolo ca un fel de întoarcere în timp. Am rămas două minute în faţa unuia dintre acele cinci telefoane aşezate în cerc. Era cel mai ferit, ales cândva nu întâmplător. Sunt însă dezamăgită. Din momentul meu sublim nu au mai rămas decât două fire dezbinate. Amintirea  aceea sublimă îmi revine în minte cu lux de detalii. Fiecare cuvânt era pronunţat cu precizia acelei zile deconectându-mă pentru jumătate de minute de clepsidra timpului.

Era în 2000, de Sfântul Ioan. La nu mai trei luni de când făcusem cunoştinţă oficial cu Adrian Enache. Mă cunoştea iar eu îl ştiam şi altfel decât la televizor. Până în ziua aceea citeam în fiecare seară din rândurile ascunse ale unei agende numărul său de telefon. Aproape îl divinizam. Nici măcar cei mai apropiaţi prieteni ai mei nu aveau acces la el. Nici măcar familia! Îl reţinusem şi cu toate acestea la fiecare impuls de a-l suna îl formam după agendă. Pe un frig insuportabil am ieşit din casă fără să spun nimănui nimic. Totul se petrecea numai în mintea mea. Numai gândul meu ştia să găsească vorbe de încurajare mergând mai departe. Singură, cu cartela telefonică în buzunar, ziceam în gând o mie de rugăciuni, dar încurcându-le una cu alta.

Căutam răspunsuri şi întrebări, şirul discuţiei, dar toate erau amestecate într-un talmeş-balmeş, dureri crâncene de stomac mă luau în drumul spre Poştă. Era un moment greu. Uram acea stare de încordare şi cu toate acestea nu mă dădeam înapoi pentru nimic. Am ales cabina cea mai ferită pentru a vorbi în linişte. Oricum nu mai auzeam pe nimeni iar tastele telefonului mi se încurcau între degetele mâinii. Răspunde într-un final. Glasul meu tremurând i-a zis cine sunt. Cu frică şi încordare. Speram doar că Adi va înţelege. Şi acum după atâţi ani de la primul telefon îmi răsună în minte numele meu rostit de el. Şi nu oricum ci cu un entuziasm care a întrecut aşteptările mele…  Ştiam doar că fusese primul an în care de ziua mea am vorbit cu idolul meu.

Ieşisem beată de fericire pe uşa aceea care până atunci păstrase amintirea nasului lovit. De atunci însă a început sentimentul secundei de a exista în viaţa sa. Totul- frigul, gerul -fuseseră şterse de minunea ce mi se întâmplase, trăind bucuria de a fi OM în viaţa sa. Şi totul numai de la un simplu telefon!

Autor: Ioana Matfeev, 12 august 2009

Nu uitaţi, prieteni, dacă aveţi poveşti de viaţă interesante cu şi despre idolii voştri, dacă aţi trăit momente deosebite în preajma lor, dacă ştiţi ce înseamnă sentimentul de fan, dacă viaţa v-a pus măcar o dată alături de artistul/trupa preferată, nu ezitaţi să ne scrieţi povestea la adresa topromanesc2009@gmail.com. Cele mai frumoase poveşti vor fi publicate pe blogul topului iar cei mai norocoşi vor putea asculta piesa preferată la emisiunea Romanticii de la Radio România Actualităţi, difuzată în zilele de luni şi miercuri, de la ora 18.30. Nu uitaţi ca atunci când ne trimiteţi povestea voastră să ne precizaţi şi piesa care v-ar plăcea s-o reauziţi!

MARGARETA desenată…

Aveam vârsta de 6 ani când am  văzut-o prima dată pe Margareta Pâslaru la tv într-o emisiune de varietăţi, fiind în vizită la o cunostinţă a mamei mele. Margareta era in rol de asistenta care opera pe cordul unei…mandoline Dupa primele acorduri orchestrale si-a dat halatul jos si a inceput sa cante. Retin si acum acea imagine, foarte draga mie, dar pe care nu am mai revazut-o. Din clipa aceea, viata mea a capatat alt sens, un scop, un ideal. Treptat, mi-a venit ideea sa fac un caiet de cantece. Din dorinta de a fi cat mai deosebit acest
album, m-am apucat de desenat. Fiecare melodie era redata prin ceea ce exprima . La un moment dat am simtit nevoia sa o desenez chiar pe Margareta. Am incercat si…am reusit. Ajunsesem la performanta de a o desena chiar cu ochii inchisi. La scoala eram rugat de colegi sa le-o desenez chiar si in timpul orelor. Intr-o pauza am desenat portretul Margaretei pe tabla, dar profesorul orei urmatoare a sosit mai devreme şi suparat de aceasta indisciplina, a investigat cine este autorul si m-a condus la cancelarie, la directoarea scolii. Intamplator, aceasta a apreciat talentul meu si m-a rugat sa-i fac si dansei unul pentru fiica sa care o iubea pe Margareta.

LA SCHIMB
Intr-una din zilele urmatoare am zarit pe geam, la un coafor, o coperta cu Margareta din revista Flacara.  Mi-am facut curaj si am indraznit sa cer sa cumpar acel poster. Mi-s-a promis ca ar fi posibil, dar cand vine sefa din concediu. Acel afis servea ca model pentru cliente. Incepand cu acel afis, mi-a venit ideea de a colectiona tot ce gaseam cu Margareta. Prin librarii erau semne de carte, fotografii de 1 leu cu  in diferite ipostaze. Am improvizat un album foto dintr-un caiet de geografie. A devenit o mica afacere care se extindea. Faceam schimb de fotografii cu alti colegi. Pentru o poza cu M.P. dadeam altele doua cu artisti straini sau romani. In anul 1965 am descoperit primul disc…45-EDC-678 MARGARETA:  Nu-mi pasa de luna si stele, prelucrare moderna in interpretarea M.P., a fost slagarul anului respectiv, fiind ceruta si de doua ori pe zi la radio. Pentru a intra in posesia acestui disc am fost nevoit sa economisesc 14 lei din banii pe care-i primeam de la parintii mei pentru eugenii.  Nu aveam curent electric, ci o lampa cu gaz, dar dragostea pentru Margareta nu avea margini. A trebuit sa treaca ceva timp pana sa am posibilitatea sa-l ascult, deoarece putini aveau un pik-up. Am tratat cu un coleg si, cand parintii lui erau plecati la serviciu, mergeam si ascultam discul la el. Erau vremuri  si foarte greu obtineai o autorizatie pentru lumina… Am continuat sa-mi completez colectia de discuri. Cand aveam ocazia cumparam si trei placi deodata. Astazi, ele reprezinta copilaria si visele mele, in ele ma oglindesc… Prin anul 1968 a reusit mama sa faca o rata pentru televizor si pick-up. Conditia era sa iau note mari. Odata, cand am luat nota 4 la mate, mama s-a repezit sa-mi ia albumul cu M.P, m-am repezit si eu, disperat. Desi primeam si bete peste maini, am reusit sa-l recuperez si sa ma cocot in copacul din curte. Mama ma ameninta cu batul ei fermecat, doar-doar revin cu picioarele pe pamant. Acum, privind in urma, ma amuz si parca-l vad pe Ion Creanga in povestea mea. Cativa ani buni am pierdut informatii despre activitatea Margaretei din cauza  prin scoli si armata… La Cerbul de Aur din 1969 ma aflam la Buhusi. Eram elev la Profesionala si eram disperat ca nu pot viziona recitalul Margaretei. Fiind o ora tarzie, programul de internat nu ne permitea sa avem acces la tv. Eram atat de disperat, incat mi-a venit ideea sa escaladez gardul vecinilor (de langa internat) si sa urmaresc recitalul de la geam. O ora am stat afara in ger, dar ce satisfactie!”

VOCE DE OM MARE…
Prima intalnire  a avut loc in primavara anului 1968 la Sala Sporturilor din Constanta, unde Margareta avea un concert alaturi de Savoy. Nu implinisem 15 ani. Ajuns la locul cu pricina, ghinion!, nu mai erau bilete. Am intepenit la intrare si cam dupa o ora a aparut un actor caruia i s-a facut mila de mine si m-a luat cu el inauntru. Parca visam…Pana sa ma dezmeticesc a fost anuntata Margareta.  Sala vuia si aplauda…Dupa ce spectacolul s-a terminat m-am decis sa merg la cabina pentru un autograf. Era un portar care, foarte respectuos,mi-a explicat ca nu este voie. Am ramas ca paiul in mijlocul furtunii. Ma tineam strans de album si registrul de cantece si plangeam. Paznicul s-a inmuiat si m-a condus in cabina Margaretei. Am ajuns mut in fata ei. Am intins albumul si registrul cu melodii. M.P.a rasfoit albumul fila cu fila. M-a intrebat daca eu il realizasem. Dadeam din cap ca un magarus. Mi-a scris o dedicatie pe acel registru. … Am ramas acelasi fan, deoarece acesta este sensul vietii mele… Ce poate fi mai frumos cand, dupa o viata de om, poti realiza si vizualiza roadele muncii tale, aceasta meserie de colectionar, de fan Margareta. La varsta de 4 ani, fiicei mele, Emanuela, i-a aparut o alunita pe acelasi obraz cu al Margaretei. De aceea, Margareta Paslaru a facut (si face) parte din familia noastra. La spectacolele ei mergea tot familionul, iar copiii îi duceau mereu flori pe scena. Copiii mei au crescut cu imaginea unei Zane bune. Eu am fost mai motivat si am infiintat fan clubul Margareta Paslaru – Constanta (9 iulie 1991), astazi reactualizat si modernizat sub forma unui Blog: Admiratori forever…Margareta.
Site-ul Margareta Paslaru www.margareta.com / a inlesnit reintalnirea cu vechi si devotati fani ai M.P., de pe diferite continente, acolo unde viata i-a trimis.

Puiu Munteanu – Constanta